Retour
oblĭgātūra,
Page numérisée
oblĭgō,
Ouvrir
oblĭgātus,
a, um,
part. de
obligo
||
adj
t
, obligé de qqn
(alicui) :
Cic.
Fam.
13, 18, 2 ;
obligatior
Plin. Min.
Ep.
8, 2, 8
.