incommŏdō, āre (incommodus),

¶ 1 intr., être à charge : Ter. Andr. 162 ; Cic. Fin. 5, 50 ||
alicui Cic. Quinct. 51, à qqn

¶ 2 tr., gêner, incommoder : Ulp. Dig. 43, 12, 1, 15.