Retour
cădūcĭtĕr,
Page numérisée
cădūcus,
Ouvrir
cădūcum,
ī,
n.
(caducus),
¶ 1
fleur tombée :
C. Aur.
Chron.
4, 3, 52
¶ 2
un bien caduc :
Juv.
9, 88
.