surcŭlus, ī, m. (suriculus, dim. de surus),

¶ 1 rejeton, drageon, scion : Cato Agr. ; Virg. G. 2, 87 ; Plin. 29, 113, cf. Cic. de Or. 3, 110

¶ 2 greffe, bouture, marcotte : Cic. de Or. 2, 278

¶ 3 écharde, épine : Cels. Med. 8, 10, 6 ||
baguette : Gell. 17, 9, 7 ||
brochette [cuisine] : Apic. 5, 207

¶ 4 arbrisseau : Col. Rust. 4, 28, 2 ; 7, 4, 4, etc. ↣ acc. pl. sync. surclos Varro R. 1, 40, 4 ||
forme surculum, ī, n., Fort. Carm. 5, 16, 4.