sĭmŭlātŏr, ōris, m. (simulo),
¶ 1 celui qui représente, qui copie, imitateur :
Ov. M. 11, 634
¶ 2 celui qui feint, qui simule :
Cic. Off. 1, 108 ;
Tac. Ann. 13, 47
||
segnitiæTac. Ann. 14, 57,
feignant l'indolence, cf.
Sall. C. 5, 4.
segnitiæ