scurra, æ, m.,

¶ 1 bel esprit, petit-maître, gandin : Pl. Most. 15 ; Trin. 202 ; Truc. 478 ; Her. 4, 14 ; Cic. Sest. 39 ; Har. 42

¶ 2 bouffon : Cic. Quinct. 11 ; de Or. 2, 247 ; Verr. 2, 3, 146 ; scurra Atticus Cic. Nat. 1, 93, le bouffon d'Athènes [surnom donné par Zénon à Socrate], cf. Hor. S. 1, 5, 52 ; 1, 8, 11 ; Ep. 1, 15, 28.