rēgŭlāris, e (regula),

¶ 1 qui sert de règle : C. Aur. Chron. 2, 12, 145 ||
de canon, canonique : Cassiod. Psalm. 24, 5

¶ 2 en barre : regulare æs Plin. 34, 94, cuivre en barre.