pŭtĕus, ī, m.,

¶ 1 trou, fosse : Varro R. 1, 57, 2 ; Virg. G. 2, 231 ||
puits de mine : Plin. 33, 67 ||
cheminée : Vitr. Arch. 8, 6, 3

¶ 2 puits : Cic. Prov. 6 ; putei juges Cic. Nat. 2, 25, puits d'eau vive.