1 pīnĕus, a, um (pinus), de pin : ligna pinea
Vulg. 2 Chron. 2, 8,
pins ; pinea nux
Cato Agr. 18 ; Plin. pomme de pin ; pineus ardor
Virg. En. 11, 786,
feu de bois de pin ; pinea moles
Prop. 4, 6, 20 ;
pinea texta
Ov. M. 14, 530 ;
pinea compages
Mart. 9, 76, 4,
vaisseau, navire [ordint en bois de pin].