2 ŏrĭundus, a, um (orior), originaire, qui tire son origine de : [avec ab] Cic. Top. 29 ; [ex] Pl. Curc. 11 ; Liv. 2, 9, 1 ; [av. abl. seul] Enn. Ann. 113 ; 300 ; Cic. Fr. E 5, 27 ; Liv. 1, 20, 3 ; Lucr. 2, 991.