mātrīmus, a, um, qui a encore sa mère : Cic. Har. 23 ; Liv. 37, 3, 6 ; Tac. H. 4, 53 ; Gell. 1, 12, 2. ↣ matrimes : nom. sing. P. Fest. 93, 2 ; nom. pl. P. Fest. 126, 2.