mănŭbrĭum, ĭī, n. (manus), manche, poignée : Cic. Verr. 2, 4, 62 ; Col. Rust. 5, 10, 2 ; Juv. 11, 133 ; eximere alicui ex manu manubrium Pl. Aul. 468, couper l'herbe sous le pied à qqn [prov.] ||
clef de robinet : Vitr. Arch. 10, 23.