1 lŭtĕus, a, um (lŭtum), de boue, d'argile : Hor. S. 1, 10, 37 ; Ov. F. 1, 157 ||
sale, boueux : Plin. 30, 93 ||
souillé : Mart. 11, 47, 5 ; Juv. 10, 132 ||
[fig.] sale, vil, méprisable : Pl. Truc. 854 ; Cic. Verr. 2, 3, 35 ||
luteum negotium Cic. Verr. 2, 4, 32, une chose méprisable.