īnscĭus, a, um,

¶ 1 qui ne sait pas, ignorant : Cic. Ac. 2, 22 ; Cæs. G. 4, 4 ||
[avec gén.] Cic. Br. 292 ||
[poét. avec acc. de pronom n.] Turpil. Com. 65 ||
de aliqua re Dig. 16, 3, 31 ||
[avec l'inf.] Stat. Th. 3, 387 ; Varr. d. Non. 168, 17 ||
[avec interr. ind.] Cæs. G. 7, 77, 1 ; Virg. En. 1, 718

¶ 2 inconnu : Apul. M. 5, 26.