īnscĭentĭa, æ, f. (insciens), ignorance : Cic. Sulla 14 ; de Or. 1, 203 ||
alicujus rei Cæs. G. 3, 9, 3, ignorance de qqch., cf. Nep. Epam. 7, 5 ||
incapacité : Tac. D. 28 ; 33 ||
[t. de phil.] le non-savoir [opp. inscitia] : Cic. Nat. 1, 1 ; Ac. 1, 41.