fīnītŏr, ōris, m. (finio), celui qui marque les limites, qui délimite, arpenteur :
Cic. Agr. 2, 34 ;
Pl. Pœn. 49
||
[fig.] finitor circulusSen. Nat. 5, 17, 3,
l'horizon ||
celui qui achève, qui anéantit :Stat. Th. 8, 91.
[fig.] finitor circulus
celui qui achève, qui anéantit :