Dyrrăchĭum, ĭī, n. (Δυρράχιον), v. maritime d'Épire [auj. Durazzo]:
Cic. Fam. 14, 1, 7
||
-īnus, a, um, de Dyrrachium :Cic. Sest. 140 ;
-īnī, ōrum, m., habitants de Dyrrachium :
Cic. Prov. 5 ;
Att. 3, 22, 4 ;
-ēnī
Paul. Dig. 50, 15, 8.
-īnus, a, um, de Dyrrachium :