Retour
būcĭna,
Page numérisée
būcĭnō,
Ouvrir
būcĭnātŏr,
ōris,
m.
(bucino),
trompette, celui qui sonne de la trompette :
Cæs.
C.
2, 35, 6
||
[fig.] panégyriste :
Cic.
Fam.
16, 21, 2
.