bēlŭa (bellŭa), æ, f., gros animal : Cic. Nat. 1, 97 ||
bête [en gén.] : Cic. Off. 1, 30 ; 2, 29 ||
brute : Cic. Verr. 2, 5, 109 ||
chose monstrueuse : Suet. Tib. 24.